In opinia mea,consider ca omul inca din frageda-i pruuncie,este obsedat de cunoastere.
Prucul care-si cauta mangaierea mamei si-i soarbe pe buze cuvintele,si-apoi copilul care devine curios despre existenta sa,pe urma adolescentul in cautarea unui tel in viata si nu in ultimul rand omul matur care-si cauta toata viata libertatea de exprimare,de cunoastere si urmeaza crezul sau pe care si l-a ales in viata.
Pe de alta parte,omul este o fiinta firava,dar inzestrat cu cele mai puternice sentimente,cu o inteligenta superioara oricaror alte fiinte ale acestei planete.De altfel,obsesia omului este lupta continua,care l-a invatat si-l invata mereu sa fie un supravietuitor.
Asadar,pentru toate acestea,el isi alege singur destinul,liber,fara compromisuri ori prejudecati,avand un tel in care trebuie sa-si atinga scopul.
