Nichita Stanescu-56 de ani
56 de ani voi trai, asemenea Colosului din Rhodos!
Imi vor inconjura un deget cu bratele, mirandu-se, se vor
speria de arama mea rasturnata, dar mai degraba am sa
te pierd, adolescenta, fruct trecator al toamnei, la un ospat
Si o liniste ca dupa plans ma-mbie cu coarnele, ori ma
linge, batand din talangi, o masca de sare punandu-mi pe
fata, un scut de namol prinzandu-mi de brat
Parca as fi fost strigat pe nume de cineva
la coborarea serii in ape
Numai surasul tau ma mai incape
si eu voi pleca
Barcile le-am uns cu catran, asteptand sa-mi rasara
stelele, una cate una, din frunte
Si n-am izbutit sa implant
nici o lopata deasupra acestei movile
Mai incet mi-e orice cuvant decat ruperea timpului
in nopti si zile
Nichita Stanescu-Aeroport de toamnaTras înapoi de planeta auzeam îngeri,
auzeam pietrele,
galbenul, verdele
cum urcau noaptea spre centrul
pamîntului.
Aeroportul lansa diavoli cu coada aprinsa
si arzînd treptat treptat de la copite
pîna la crestet, si numai coarnele
le ramîneau întregi si se desfaceau
prabusindu-se
fiecare-n alta parte.
Timpul se sparsese;
fiecare apucam din el ce puteam,
si nici macar nu mai curgea peste tot
la fel:
în glezne trecea o luna,
în genunchi o zi, în coasta o ora
pe limba un minut si-n tîmpla
o secunda
, , De aceea încercam sa ne tinem
capetele cît mai departe de miezul pamîntului, , -
spuse cineva.
Dar
nu-l lua nimeni în seama.
Fiecare avea alt timp si-ncerca
sa treaga-nspre el planeta,
care însa se multumea numai
sa se rostogoleasca.
Auzeam îngeri. Stam la pînda
gat asa-i sar primului în spinare,
pregatindu-ma pentru o calatorie.
