Am incercat sa o ating , am vrut sa o miros , imi doream sa ii dovedesc existenta dar nu am reusit . I-am cautat un sens dar am sfarsit cu incheieturile lovite ,insangerate de incercari . Am constientizat ca o forma de definitie ma omoara . Ea ,viata,reprezinta totu' . Imi justifica mie existenta prin absenta ei stiintifica.Imi ofera propria lume si imi daruieste satisfactia personalitatii.Este un totunitar pentru fiecare ramura , pentru fiecare mugur din mine . Imi da sansa sa infloresc ,in acelasi timp taindu-mi radacinile .
Nu o pot sufla precum o vorba si nu o pot muta precum un obiect . Am realizat ca nu este o clepsidra ,nu are un suport din lemn lacuit ,este o lacrima vie
