Pe cer inca mai straluceau cateva stele invinetite de ciuda ca rasare Soarele, domnul zilei.Venisem special pe plaja ca sa-l vad in mantia sa rosie, iesind din adancurile marii, la orizont.Langa mine, pe plaja, valurile imi clipoceau un cantec linistitor. Incet, incet Soarele isi schimba mantia rosie cu una aurie si urca pe cerul albastru, lipsit de nori.Stelele s-au culcat demult, stralucind palid doar una. Luna e inca pe cer. Pentru ea ma voi intoarce diseara ca sa o vad, regina, cum isi trimite razele aurii din largul marii inspre mal pe apa intinsa ca o oglinda.Acum e timpul sa ma intorc acasa, sa ma schimb si sa ma reintorc, in splendida zi, sa ma,, prajesc,, sub soarele de vara si apoi sa ma racoresc in spuma alba a valurilor.
