'Luceafarul' este expresia desavarsita a geniului eminescian,
aparand ca o sinteza a gandirii sale poetice. Poemul are ca
sursa principala de inspiratie basmul popular romanesc 'Fata
in gradina de aur', cules de germanul Kunisch, valorificat mai
intai intr-un basm si apoi prelucrat in cinci variante
succesive. Un alt izvor, in afara de cel folcloric, care a
penetrat benefic in poemul deplinei sale maturitati artistice,
este vasta si profunda cultura eminesciana. 'Luceafarul'
devine astfel un poem filozofic in care tema romantica a
conditiei omului de geniu capata stralucire desavarsita. Dupa
insemnarile poetului, capodopera sa este un poem alegoric:
'daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de
noapte uitarii, pe de alta parte aici pe pamant nici nu e
capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit.
El n-are moarte dar n-are nici noroc'. Problema geniului este
privita din perspectiva filozofului Schoppenhauer, potrivit
careia, cunoasterea lumii este accesibila numai omului de
exceptie, capabil sa depaseasca sfera subiectivitatii, sa se
depaseasca pe sine, inaltandu-se in sfera obiectivului.
In plus, preluind date din mitologia greaca, indiana si
crestina, Eminescu le confera sensuri filozofice adanci si
noi, in cadrul contextul. Versurile poemului, distribuite in
98 de catrene, sunt organizate intr-o structura compozitionala
armonioasa sustinuta de cele doua planuri (universal-cosmic si
uman-terestru), care tind unul spre celalalt si se
interfereaza uneori in cele patru tablouri.
'Luceafarul' este o capodopera nu numai prin profunzimea
ideilor ci si prin perfectiunea formei. Dintre
particularitatile de stil ale poeziei, se remarca, mai intai,
limpezimea clasica. Aceasta a fost obtinuta prin inlaturarea
podoabelor stilistice. Pentru a ajunge la superlativul 'o prea
frumoasa fata', Eminescu a eliminat epitetul 'luminoasa', apoi
o serie de metafore: 'un canacas de fata', 'o dalie de fata',
'un ghiocel de fata', 'un giuvaer de fata' etc. In plus,
poetul a utilizat doar 89 de adjective, in majoritate de
origine latina.
Ideile filozofice care strabat poemul sunt exprimate prin
maxime, sentinte, precepte morale (in rostirea Demiurgului),
ceea ce confera versurilor valoare gnomica. Apoi puritatea
stilului este obtinuta prin preponderenta termenilor de
origine latina. Eminescu valorifica mai ales fondul romanesc
de cuvinte, si integreaza in text expresii populare, acceptand
un numar mic de neologisme ('haos', 'ideal', 'palat', etc). Ca
efect, limbajul e curat romanesc, inteligibil pentru toti,
natural.
