Era vacanta de iarna,ningea cu fulgi albi care dansau în aer ca niște steluțe argintii. Soarele strălucea slab și cu razele sale auri și mângâietoare făcea pufoasă plapumă de nea să lucească așa frumos......
Mă pregăteam să mă duc la bunica,o femeie bătrână,cu plete lungi și albe care-i cădeau pe spinarea sa ,cu glas duios,cald și dulce care la auzul sau îți mângâia urechea.Afară era rece ca gheață,aveai impresia ca ai să îngheți însă asta nu m-a optrit să merg la bunica.
Mamă,cu ochii blânzi,glas cald și privire olandă îmi spuse:
—Ai grijă la drum,să nu te răcești! Salut-o pe bunica din partea mea!
—Bine,mamă!
Și plec eu la bunica,după ce am ajuns m-am așezat la căldură focului cel blând din casă care ardea în soba de teracotă și bunică ca întotdeauna îmi dădu prăjituri proaspăt făcute care erau așa bune....
Ah......ce frumoasă fusese acea zi,ador vacanta de iarna când merg la bunica, o iubesc le bunica,e a două mamă pentru mine.
