Padurea fermecata
Era o zi senina de sambata,eu stateam linistita pe pajistea plina cu flori in mi de culori stralucitoare, cand deodata se aude dinspre padure un urlet de soim.Prima oara cand il auzisem ma speriasem putin deoarece la noi in judet nu se gasesc astfel de exemplare,dar a doua oara am intrat in padurea in care nu mai intrasem niciodata pentru ca aveam abia 5 ani.Odata intrata in padure am dat cu privirea drept in cuibul soimului care ,imi dadusem abia atunci seama ca cauta mancare pt. puii sai nascuti curand.Mergand mai departe curioasa sa mai aflu cateva lucruri despre padurea in care tocmai pasisem cu pasii tremurati ,am gasit o poienita in mijlocul ei in care totul parea posibil.Iepurasi zburdau veseli 2 cate 2 de manutele lor mici ,iar pasarile aranjau cunune de flori in imprejurul poienitei si, cel mai frumos si haios lucru care mai impresionat la acea padure a fost blandetea cu care ma primisera toate animalutele pufoase si dragute ,care imi devenisera chiar foarte drage.Cand trebuia sa plec acasa am facut o promisiune cu toate animalutele si pasarile de acolo,aceasta fiind ca ma voi intoarce la ei cu mai multi copii si ne vom juca impreuna cu ei toate joculetele posibile ,stand pana la amurg in padurea careia ii dadusem numele de ”Padurea fermecata„.
Sunt mai mult de 15 randuri ,dar sper ca te.am ajutat.
