Un vânt rece ca gheața bate peste copacii triști și lipsiți de culoare. O înmărmurire domină întregul peisaj, numai fulgii de zăpadă îți continuă drumul spre eternitate. Copacii par niște arătări din alt univers iar, frigul pătrunzător a intrat în scoarța lor... trosnetele crengilor înghețate se aud de pretutindeni, siluetele plantelor sunt niște fantasme. Crivățul continuă ore în șir.... iar timpul stă în loc ca și cum ar fi împietrit. Toată pădurea devine un ocean de gheață... un ocean de amintiri, de memorii. Primul semn al încetării crivățului apare de sub stratul gros de ceață, iar norii plumburii zâmbesc din nou la vederea primei săgeți de foc. Atmosfera înghețată se liniștește, soarele reapare ca un erou uitat de mult, iar natura revine la calmul și măreția ei.
Sper că te-am ajutat! ^-^
