O fata blonda, cu ochi azurii, parca pictati de unii dintre cei mai renumiti pictori.
Aceasta ii zambi prelung si, cu un gest tandru, ii cuprinde obrajii rosii in palmele ei. El, ramane nemiscat, si parca se ridica intr-un fior divin.
Deschide ochii, insa fata disparuse. Nici o urma de fum, de nori, de ceata nu lasase in urma ei. Tanarul trist.. se aseaza pe scaunul de langa noptiera, si cu mainile impreunate fracandu-si tamplele, se intreaba daca sufera de inceputul unei nebunii.
