Gradina buncii... Ciresul de unde am luat lectii de zbor. Tin minte ca imi cream propriul joc, eu eram regele , pisica si cainele ajutorii mei. Faceam din hartie coroana si ii puneam spice de grau agatate. Treceam prin vie si-mi delimitam teritoriul, gardul era zidul , copacii- turnul de control in care totdeauna ma suiam si radeamcaci copil fiind ziceam ca ating cerul si norii. Ah ce fericit eram printre crengile ce ma leganau in dans usor si linistit si ma purtau pe vremea zmeilor si a basmelor. Iar copacul ma invelea cu frunzele sale si ma hranea. Ce fericit eram la sanul naturii, coapacul ma voia , ma credea copilul lui si eu nu ma impotriveam. Vantul imi suiera pe la ureche vreo poveste demult uitata. Eram copilul cerului si ma lasam imbratisat de el. Dar nenorocire bunica ma chema ca trebuia sa plec si eu cu lacrimi in ochi imi paraseam paradisul, coroana zacea aruncata pe vreun ram al pomului si acum e acolo ca o ultima urma ca am avut candva un regat.
Sper ca te-am ajutat
