''Mica aventura''
Era o zi frumoasa de vacanta de primavara, in care eram impreuna cu cativa prieteni si ne intorceam dintr-o drumetie de pe munte. Ne-am oprit pentru a ne odihni putin pe marginea unui rau de munte si
admiram apa involburata si crestele inalte, goalase, care mai aveau pe
ici-colo pete de zapada.
Soarele incalzea usor cu puterea unui foc
de aprilie, dar pe cer, dintr-o data au inceput sa apara
cativa nori destul de negri. Am descis sa plecam spre casa, asa ca fiecare
si-a strans rucsacul si ce mai avea cu el. Fara sa ne dam seama, o fata din
grupul nostru s-a dus sa ia o ceva de langa rau si din gresala, i-a alunecat
piciorul si a cazut exact unde apa se involbura mai tare. Am auzit-o
straigandu-ne sa o ajutam deoarece nu stia sa inoate. Era foarte panicata si
tremura de frig si spaima. Am ajuns la ea cat am putut de repede si
impreuna cu un baiat care vazuse si el ce se intampla, am scos-o pe mal.
Din fericire totul a fost mai mult o sperietura
groaznica, prietena noastra nu patise nimic, dar s-a speriat cand a vazut
ca apa curge cu putere si i-a fost teama ca zgomotul puternic al acesteia sa
nu-i acopere vocea si sa nu o auzim. A fost momentul in care am realizat
ce se putea intampla daca nu interveneam repede, iar aceasta pot
spune ca m-a maturizat, gandesc altfel acum.
Drumetia s-a incheiat cu bine si ori de cate ori ne amintim de acea zi ne amuzam si ne bucuram ca totul s-a sfarsit frumos.
