Pe când întunericul se lupta cu lumina şi voia să-i ia locul,un lup flămând veni ,trântindu-se pe labe,până lângă staul.Acolo stătu puţin şi se uită prin gard la oi şi la miei,gândindu-se cum ar putea sări înăuntru,fără să fie simţit de cineva.Un miel,dintre cei ce se jucau,văzu prin gard strălucind ceva,ca două lumânări aprinse.El se apropie de locul acela,ca să afle ce-i acolo.Atunci,lupul îi spune încet şi cu blândeţe:-Bună seara,voinice!Apropie-te!Nu te teme;eu sunt un prieten al vostru.-Mulţumesc dumitale!Nu te cunosc.Ce cauţi?-O,doamne!...mai apropie-te,căci nu prea aud bine şi nu pot vorbi tare.Sunt slab şi am nevoie de ajutor...-Ei bine,iată-mă-s lângă gard;cine esti şi ce voieşti?-Eu mă numesc lup şi aş voi să pasc puţină iarbă verde.Du-mă,te rog,unde-a fi iarba amestecată cu trifoi, că mult îmi place!-A!Tu eşti lup şi mănânci carne,nu iarbă verde cum zici!-Ba!...Mă jur pe părul meu,nu mănânc defel carne!Vino cu mine şi-om paşte împreună ...O!cât îmi eşti de drag!Ce frumuşel şi drăguţ mai eşti!Vino mai iute,iacă...eu sunt gata să te îmbrăţişez!-Ba nu,iaca,mă strigă mama şi trebuie să mă duc!-Ce fel?Vino doar să te sărut şi te-i duce.Neînţeleptul miel ieşi ,dar ....înţelegeţi cum l-a îmbrăţişat şi sărutat lupul...Mielul de-abia putu zbiera puţin...şi sărmana lui mamă,trezindu-se atunci,rămase înmărmurită când îl văzu în gura lupului.

Exercitiu: Imagineaza ti un final fericit al povestii, prin care mielul pacaleste lupul!