REVOLUTIA BURGHEZO-DEMOCRATICA DIN 1848
La mijlocul secolului al XIX-lea, tarile romane se aflau in etapa istorica a infaptuirii revolutiei burgheze. Miscarea antifeudala si nationala cuprinsese cea mai mare parte a societatii. Noua oranduire burgheza, in ascensiune, urma sa inlocuiasca feudalismul, a carui decadere incepuse cu peste un veac inainte. Revolutia burgheza avea tocmai rolul de a produce aceasta schimbare fundamentala in societatea romaneasca, ceea ce incercase si miscarea revolutionara din 1821. O data cu cu revendicarile de ordin social, revolutia burghezo-democratica din 1848-1849 va inscrie pe frontispiciul sau dezideratul unitatii tuturor romanilor si al independentei politice.
Fiind interesata sa cucereasca putere in stat si sa obtina libertatea economica deplina, burghezia va avea rolul conducator in revolutie. Cuprinderea in program a revendicarilor maselor taranesti si orasenesti si faptul ca masele au participat la sustinerea propriilor revendicari si la apararea revolutiei vor da caracterul democratic al revolutiei burgheze.
Lupta revolutionara desfasurata in cele trei tari romane – Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania – a avut caracter unitar. La baza acestei unitati au stat cauzele generale si obiectivele principale antifeudale si nationale. In acelasi timp, revolutia din tarile romane a constituit o parte integranta a miscarii revolutionare europene.
