Intrând în rachetă încep a răsufla ușor , căci știu că voi face o descoperire mare . Aud numărătoarea inversă . Și bubuie în timpane plânsetele familiei mele . Voi merge. Simt nevoiea de a merge . ” 10 , 9 , 8 , 7 , 6 , 5 , 4 , 3 , 2 , 1 , Decolarea!”
Mă înalț , schimb viteza și îmi intru în rol . Încerc să nu mă panichez când dintr-o dată am atins o viteză uriașa . Am intrat în spațiu . Puteam vedea mii și mii de culori fosforescente care luminau , puteam vedea Calea Lactee făcând totul luminos . Gândurile mi-au fost întrerupte de comandantul rachetei .
-”Ești bine?”
-”Da . Mă bucur că nu am dat înapoi”
