In padure
As vrea ca ziua de azi sa fie una interesanta pentru mine,fiindca primavara a sosit,iar in minte mi-a venit dorinta de a cunoaste si intelege mai bine transformarea naturii ce ma obsedeaza mereu.Si pasii m-au purtat catre un drum de tara,cu ulite batatorite de pietre si urme adanci ale animalelor domestice,ce urca spre padure,savurand iarba proaspata si hranitoare.
Un cioban se apropia de sat,manandu-si oile spre deal si curios l-am privit ca pe un legendar cioban din balada Mioritei,fermecat de blandetea oilor care il urmau tacute si ascultatoare.Tot mergand,nici nu mi-am dat seama cand am ajuns in mijlocul padurii.Totul ma fascina.Copacii infrunziti,se leganau in bataia vantului si parea ca-si vorbesc si se imbratiseau cu ale lor coroane de ramuri,iar din covorul frunzelor cazute rasarea timida iarba si lujerul fragilor zemosi.Linistea era tulburata de cantecele pasarilor ce-si construiau cuiburi,doar corbii treceau nepasatori deasupra padurii sfidand cerul.Iar mici floricele albe si violeta impanzeau cate o micuta poienita.
Dupa un somn lung,natura s-a trezit la viata.Am inteles ca ea respira,traieste si moare ca apoi sa renasca prin fiecare anotimp.
