Camara de fructe
Cand eram mica,am fost intr-o camara,in care mama imi spunea mereu ca,cand voi fi mai mare, voi putea sa intru acolo, si sa iau ce vreau.Dar, eram mult prea curioasa,asa ca m-am furisat intr-o zi,si am vazut ca,in acea camara,erau zeci de ladite pline cu diverse fructe.Am luat cate una din fiecare,dar,m-am oprit deodata,si am observat ca un mar rosu si lucios imi soptea ceva.Imi spunea "De ce nu iti asculti mama??" M-a intrebat el,iar eu i-am raspuns "Nu m-am putut abtine,dar o sa mananc totul de aici." Marul mi-a raspuns " Mata ta ti-a spus sa ai rabdare,ai venit aici ca un copil nazdravan.Pleaca de aici,va trebui sa te intorci peste cativa ani,hehe!!" Iar eu i-am raspuns" Nu!! Aici,aici voi ramane pana cand voi manca toate fructele." Atunci,mama mea a deschis usa,si m-a chemat la ea,pentru a ma certa,asa,asa,putin,pentru ca eram foarte micuta,cand mama m-a luat in brate si am plecat,i-am facut cu mana marului,si celorlalte fructe,care pareau ca priveau cu mama inchidea usa dupa ea.Inainte ca usa sa se inchida de tot,marul a strigat "Te asteptam cand vei mai creste,micuto!! La revedere!! " Eu i-am auzit,dar am spus-o in gandul meu " La revedere marule,imi pare rau ca te-am bancat portocalo."dar am ras tare" Hehe":))
Scuze,lipsa de inspiratie ...E cam copilaroasa compunerea,dar,nu prea am avut idei.Ca sa stii, conversatia dintre mar si copila o citesti ca sa fie si amuzanta , si sa para ca este o cearta :))Ca figuri de stil am folosit personificarea,pentru mar,comparatia " Ca un copil nazdravan",repetitia " aici,aici voi ramane" si epitetul " mar rosu si lucios" .
