M-am uitat în fundul grădinii.Stătea singuratică o floricică albă şi strălucitoare,care făcea ca toată grădina sa fie,mai frumoasă.Avea o tulpină de culoare verde închis,iar în partea opusă aplecării floarei,era o frunză pe care stătea roua.Am ridicat puţin de floare,dar mi-a alunecat lin din mână.Rouă era pe întreaga floricică,dar era şi un semn că acea floare , nu voia să stea cu faţa la soare.Poate că îi făcea rău,poate. . . nu ştiu,dar ştiu un lucru:Acea floare se numeşte ghiocel,şi este floarea care aduce primăvara,simbolul primăverii,care prezice aşternerea primăverii peste ţară.Ghiocelul este o floare minunată,care are un miros încântător,dar, el arată şi mai bine,când nu e singur,aşa că,l-am luat,şi l-am mutat în faţa grădiniţei mele cu flori,lângă ceilalţi ghiocei,care păreau nemărginiţi fără unul, ca ei.
