Domnu Trandafir învățătorul meu era înalt , bine legat cu mustăcioară neagra,zâmbind a bunătate ,incruntanduse câteodată,insunflandune un respect nemărginit.
Domnu nostru a fost un om deosebit.Ii scânteiau privirile si era mișcat când ne povestea despre mărirea strămoșilor.
Fomnu nea învățat rugăciuni ,nea învățat cântece care erau așa de frumoase pentru copilăria noastră.Nea învățat sa credem in trecut si in vrednicia noastră si multe altele de care nu ne mai aducem aminte,dar care au rămas in sufletul nostru.
Imi aduc aminte...odată ne strânsesem la școală ,la împletit panere.Era o liniște mare in împrejurimi si departe ,spre Siret,se auzea un cântec de fluier.
Si Domnu nea citit ,,Harap-Alp a lui Ion Creanga.Glasul lui curgea domol si basmul ne fermeca pe toți ca un cântec frumos.Această seara ramasese insistent in amintirile mele
