in antiteza cu domnul roman este prezentat Hassan al carui orgoliu de comandant de armata este ingenunchiat de Mihai. la vederea viteazului care-l urmareste, inspaimantat...........gesturile turcului sunt precipitate tradand panica teribila de care este stapanit...............frica pasei e vecina cu nebunia. in ciuda iutelii cu care,, alearga cu groaza pieirii batut,, lui i se pare ca-n loc e tinut. constructiile poetice prin care cosbuc il individualizeaza pe hassan sunt insotite continuu de ironie ,, ii dardaie dintii,si-i galben perit,, ca si cum nimic omenesc n-ar mai fi in el din cauza fricii. prin opozitie fata de mihai cosbuc manifesta un respect adanc ,admiratie atitudine de aprobare a faptelor si comportamentului sau , pe cand pe pasa il dispretuieste.
