Am plecat impreuna cu tata din oraselul meu natal din judetul Iasi, cu masina particulara catre Bacau pentru a rezolva cateva probleme personale. Drumul parcurs a necesitat ceva timp si a fost destul de obositor. Cand ne-am intors simteam nevoia sa ne odihnim cateva minute si sa mancam un sandwich. Dinspre Bacau spre Iasi am oprit in mai multe parcari si refugii de pe sosea pentru a ne odihni si pentru a ne incanta ochii cu privelistele locale. Pentru prima data am avut o senzatie de dezgust fata de tara in care traiesc. De ce? Am oprit in mai multe locuri si peste tot am gasit mizerie, de exemplu sticle de plastic, hartii, pungi, diverse ambalaje ale unor produse aruncate haotic in zona de refugiu. Sincer sa fiu mi-a trecut orice pofta de a manca si de a ma odihni in locul respectiv, dar mai ales ce m-a durut cel mai mult a fost ca frumusetea peisajelor naturale din zona a fost periclitata de aceste deseuri aruncate fara respect de catre concetatenii nostri. Nu pot sa-mi dau seama care sunt cauzele care fac ca natura din zona noastra sa fie atat de mult uratita de catre noi! Consider ca o parte din vina ar fi a celor care fac educatie (parinti, invatatori, profesori), a celor care au fost alesi de noi ca sa ne coordoneze activitatile(primari, consilieri, etc) si nu in ultimul rand a noastra, a fiecaruia in parte care contribuim in mod tacit la aceste dezastre naturale, prin faptele proprii si prin faptul ca nu luam atitudine pentru protectia naturii (observatii la cei care savarsesc aceste fapte, prin neglijenta sau prin rea vointa). Pe parcursul traseului de la Bacau la Iasi, in aceste parcari si refugii nu am gasit cosuri de gunoi si inscriptii cu Protejati Natura!, Nu aruncati gunoaie! Pastrati curatenia!. Am ajuns la padurea din Strunga, localitate din Judetul Iasi, un peisaj deosebit de frumos, am oprit in parcare, am coborat cu gandul de a-mi bucura fiinta cu un peisaj frumos si cu un aer curat, dar imediat ce am coborat atat in marginea soselei cat si in padure erau numeroase deseuri. Aceasta a facut ca sa ma urc repede in masina cu un gand trist parca fara iesire, gandindu-ma ca poate numai mie nu-mi place situatia ca atare. Poate ca celor din jurul meu le priesc asemenea aspecte care sunt in detrimentul naturii, de fapt al vietii. Tot atunci m-am gandit ca un singur om nu poate sa opreasca obiceiurile impamantenite a concetatenilor nostri de a face mizerie oriunde si oricum. Ajungand acasa am deschis calculatorul si am accesat pagina dumeavoastra de internet si m-am bucurat foarte mult ca mai sunt persoane care sunt interesate de protectia naturii. Multumesc pentru acest gest si multumesc inca odata ca mi-ati dat un plus de curaj si ma face sa iau opinia proprie impotriva celor ce denigreaza natura
