Astăzi victoria de la Vaslui (Podul Înalt) din 1475 este văzută de
unii ca un lucru minor. Vom vedea că în epocă, victoria a avut o mare
însemnătate. Pregătirile pentru luptă au fost serioase atât într-o
tabără cât şi în cealaltă. Armata otomană era mult mai numeroasă decât
cea condusă de Ştefan, vorba poetului ,,câtă frunză, câtă iarbă.’’
Conform cronicarului Grigore Ureche, turcii împreună cu muntenii din
Ţara Românească erau în număr de 120.000 având în fruntea lor pe Soliman
Paşa. Aceştia erau ceea ce astăzi s-ar numi ostaşi de carieră. În
acelaşi timp, armata moldovenească număra numai 40.000 moldoveni – cei
mai mulţi ,,strânsură”, adică ,,voluntari” sau ,,amatori” – la care se
adăugau 2000 de polonezi (leşi) trimişi de Cazimir – principele Poloniei
– 5000 de secui şi 1800 de unguri trimişi de Matia Corvinul, regele
Ungariei (tot ,,strânsură”). Acesta a fost ,,ajutorul’’ oferit de
creştinii apuseni lui Ştefan după ce acesta din urmă le ceruseră să-i
vină în ajutor ,,împotriva Otomanului şi puterii înspăimântătoare a acestuia.’’
