A fost odata un copac batrin inalt si
frumos.El avea cam vre-o 100 de ani.Tulpina era groasa,rodea foarte
bine,si chiar mi-am facut o casuta p/u ascunzis in el.Intro zi
dis-de-dimineata am plecat cu parintii pe un cimp pentru a vedea cum
rasare doarele,am stat noi am stat,dar soarele nu a iesit,insa era un
cer negru,pasarile se invirteau in cerc si croncaneau,incepea sa
fulgere,de departe se vedea ca vine o furtuna.Ce sa facem,am plecat iin
beci ni ne-am ghemuit toti patru si ne rugam sa fie totul bine.Stind eu
asa,m-am gindit la casuta din copac,o sa se striveasca sau nu?Am stat
asa cam vre-o ora apoi am iesit totul aproape era distrus si copacii si
unele case care nu erau bine construite,chiar si oameni morti.Ahhh
chiar m-am speriat atunci,dar m-am mirat decum copacul meu asa batrin nu
i s-a rupt tulpina.Casa era putin strivita dar nu te tot.Voi sti de
azi inainte ca trebuie sa pretuim batrinii orice ar fi si nu numai
chiar si pomi si orice pe acest pamint!
Vezi ce mai poti modifica ! :)
