Plecand de la trecut, de la insasi valoarea si semnificatia cuvanului, ajungi sa crezi, sa fabulezi, sa critici si sa cataloghezi oamenii dupa ceea ce au fost.Te-ai intrebat vreodata de cate ori ai fost judecat din prisma trecutului? Cu siguranta! Si cine n-ar face-o avand in vedere ca uneori trecutul acuza, alteori scuza...Dupa indelungi parafrazari si meditatii "de nivel inalt" conchid ca un om nu poate fi judecat sau catalogat dupa trecutul sau. Ar fi o mare prostie! Singurul rezultat ar fi ca vei descoperi un om fara "fata", meschin si fara valoare in fata ta, cel ce judeci.In momentul in care clasifici un om o faci raportandu-l la tine si (poate) fara sa vrei te consideri un om curat,cu sufletul impacat, gata sa critici fara a primi contrareplici jenante si adevarate. De ce sa judeci un om pentru trecut, nu crezi ca au facut-o multi altii inaintea ta? Ce rost are?Trecutul, in fata prezentului nu mai are nici o valoare chiar daca atunci, in acel moment a fost considerat un punct critic, un moment de coborare. Toti avem momentele noastre de coborare si urcus in viata. Crezi ca esti mai destept atunci cand, in apogeul urcusului tau incepi sa critici decaderea altora? Nu crezi ca poti decade mai mult ca acea persoana, sau daca nu ti s-a intamplat nu ti se va intampla niciodata asa ceva? Totul in viata este iminent, imanent si ireversibil...
