Drepturile si obligatiile constituie suportul legal al autoritatii si prestigiului functionarului public, fiind asigurate si garantate de stat prin mijloace juridice, de natura materiala, civila, administrativa si chiar penala.Drepturile si obligatiile functionarilor publici pot fi impartite, intr-o opinie, in doua mari categorii si anume:- drepturi si obligatii cu caracter general, pe care le au toti functionarii publici- drepturi si obligatii speciale, pe care le au numai anumite categorii de functionari publici.Cea mai des intalnita delimitare din doctrina actuala romaneasca este, insa, intre- drepturi si obligatii care privesc situatia personala a functionarului (salarizare, concediu, protectie sociala)- drepturi si indatoriri specifice functiei publice detinute, indiferent de titular. In privinta drepturilor decurgand din functie, se impun o serie de precizari general valabile in orice sector al administratiei publice.In primul rand, exercitarea acestor drepturi se face in limitele competentei legale ce revine autoritatii din care face parte functionarul public. In al doilea rand, functionarul, exercitand un drept legal conferit, trebuie sa urmeze, ca titular al obligatiei, o conduita conforma interesului juridic ocrotit, in caz contrar, suportand consecintele nerespectarii legii. In al treilea rand, fata de lege si de alte reglementari, respectivele drepturi au un caracter obiectiv, decurgand din norme si apartinand functiei si nu functionarului.Drepturile si indatoririle functionarilor publici sunt reglementate in capitolul V din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici cu modificarile si completarile ulterioare.
