La scoala animalelor era multa galagie. toate animalele, care mai de care facea galagie din cauza unor neintelegeri in politica, jumate spunea ca leul trebuie sa fie regele animaleleor, ca e puternic si maiestor, vreo 3 ca numai un animal blind ca antilopa poate sa stie ce e bine pentru popor iar ceilanti ca elefantul, intelept si mare cum era putea sa conduca cel mai bine jungla. Dadu clopotelul, profesoara le dadu elevilor sa scrie un eseu cu tema "Vara". Toti elevii se grabira sa scrie(ce nu fac ei pentru o nota buna) iar dupa 45 de minute eseele au fost citite si s-a decit ca iepurasul a avut cele mai originale si frumoase idei si ca scrisul lui caligrafic si ingrijit il fac minunat. Dupa aceste laude din partea profesoarei iepurele si-a luat nasul la purtare. Zicea:
-Vai ce scris urit are Martinel, parca i-a trecut mita cu coada prin caiet! Ha-ha, ce texte urite face Ursulica Martinica, e la fel de greu de cap ca tat-so...si tot asa
Dupa cite spuneam cea mai mare neintelegere pe atunci era alegerea unui conducator dar pina la urma netam-nesam s-a ales ursul...Vorbele au ajuns pina la urecchea lui asa ca Usrul a venit la scoala sa se clarifice cu iepurele. Dar el tot nu se cumintea asa ca ursul, necalculindu-si puterea l-a apucat de urechi si l-a tras pina le-a luuuuungit tare-tare.
-Acum mai iepure, tine minte, "Lauda de sine, nu miroase a bine"
-Bine, acum voi sti!
Si asta ii ramase morala pe viata.
