Arghezi este un înnoitor al limbajului poetic, prin folosirea în poezie a cuvintelor considerate de obicei „nepoetice”. Astfel, în textul nostru, întâlnim expresii familiar – populare, precum „ a da ghies” şi „a pune picioru-n bătătură”. Un alt semn de noutate este libertatea prozodică. Arghezi grupează versurile în strofe diferite ca mărime: când de patru versuri, când de opt, când de două. De asemenea, măsura versului variază: are când 11 versuri, când 10 versuri, când 8 versuri.
