Problema distantarii de lume , zugravirea unor aspecte de viata ce nu intra direct in experienta scriitorului , descrierea unor personajein actiune care fac parte din ambiante diferite se poate rezolva numai printr-o largire considerabila a puterii de imaginatie . Acest lucru se poate rezolva in cazul unei culturi a scrisului , iar la mijloc e vorba si de inteligenta scriitorului , de puterea lui de a sintetiza cele vazute , de a crea o lume imaginera prin analogie cu cea reala , nedeformand-o totodata.
Romanul ,,Singur in fata dragostei” se conformeaza in mare masura acestei ,,cerinte” de detasare prin imaginatie. Scriitorul vede lumea ca un spectacol , in care isi joaca rolul fiecare potrivit firii sale . Spre deosebire de anumiti prozatori care introduc persoana lor proprie in actiune , camufland-o sub un nume poetic si acordandu-i functia de mentor ,
