Ma aflam la mare impreuna cu familia ,intr-o meritata vacanta de vara. Fiind dupa
amiaza , ne-am hotarat sa sa lenevim putin la bazinul de inot din complexul
hotelului in care eram cazati.Soarele isi arata puterea in toata maretia lui ,printr-o
dogoare insuportabila. In apa bazinului era totusi inghesuiala .Mari si mici ,tineri,
varstnici se racoreau in apa . Eu alesesem umbra unui copac ca loc de odihna,iar
de pe patura asezata pe iarba urmaream multimea din apa. Langa mine ,dornic de
odihna "umbroasa"se asezase un catel.Mic,dragalas,cu blana inele ,isi cerea
"latrand"voie sa stea langa mine. Cum eram in toane bune,nu m-am inpotrivit.
Interesant era faptul ca si el,ca mine, ne uitam la cei din bazin.Dintr-o data,"dogul"
zbura sageata si plonja in bazinul de inot. S-a creat panica pentru toata lumea,dar,
multumirea ,lauda si recompensa tuturor,in primul rand a stapanilor cainelui s-a
manifestat atunci cand ,catelul a scos din apa pe unul dintre copii care alunecase
din colacelul de salvare . Atunci mi-am dat seama motivul pentru care catelul era
atat de vigilent cu cei aflati in bazinul de inot. Isi supraveghea micul stapan.
