Cate culori au fost, o, Doamne,
Si-acum totul e alb, totul e alb -
Pana departe sub dealuri
Zapada saruta intinderile
Din cerul metalic asteptam fulgii,
Ca sa inchid ochii si sa-i simt atingandu-mi pleoapele -
Dar unde mai merg cand e seara
Si pe zapada urme nu se vad?
Cand eram copil era destul sa privesc
In preajma serii intinderi de zapada,
Ca sa aud urletele pustii ale lupilor
Si sa-mi joace prin fata naluci.
Acum stiu ca lupul se teme de oameni,
Mai mult decat arborii se teme -
Dar ca si-atunci, as sta zile-n sir
Privind mereu inzapezitele campuri.
Seara albastra - alb fara margini,
Iata si fulgii pe care ii asteptam,
Incremenire - doar timpul se duce departe,
Insa urmele pasilor lui nu se vad pe zapada .
(A.E. Baconsky, Zapada saruta intinderile )
