Focalizandu-ne asupra mesajului transmis de aceasta afirmatie, putem gasi varii argumente referitoare la acest fapt, mai exact, ca tacerea e mai dulce ca miere. Bineinteles, omul este inzestrat cu grai si de aceea este bine sa il foloseasca, insa doar in scopuri utile.
De ce tocmai pretul vorbelor noastre este adesea pus in balanta cu statutul social sau cu gradul de educatie? De la aceasta intrebare deriva si raspunsul sau argumentul intaritor cu privire la afrimatia facuta.
Pentru inceput, trebuie sa precizam ca nu exista o lege care sa ne interzica expunerea propriilor opinii, insa de multe ori, o vorba pusa la locul ei valoreaza mai mult de cat un ban dat cu sila.
De altfel, tacerea poate fi de-a dreptul benefica in multe cazuri, sau chiar viatala. Se spune ca darul "tacerii" este a oamenilor intelepti, care decid sa vorbeasca in momentul in care au ce spune cu adevarat. Restul vorbelor, inutile si batjocoritoare la adresa oamenilor, pot fi catalogate drept injositoare in primul rand pentru noi, dar si lipsite de noima.
In concluzie, eu pornesc de la premiza ca decat sa spun un lucru ce ar putea deranja, mai bine tac si imi urmez propriul drum.
