Mama este, fara indoiala cea mai importanta fiinta a vietii noastre. Intotdeauna o calauza si cel mai bun si bland dascal, pentru ca, asa cum una dintre marile personalitati ale lumii afirma, o mama valoreaza cat o ceata de profesori.
Adesea, dragul meu parinte imi oferea cele mai bune sfaturi, ma invata sa cresc cu credinta in Dumnezeu si sa-i respect si pe cei mai neinsemnati sau batuti de soarta. Ea spunea ca a fi mama este cel mai frumos dar ceresc si ca atunci cand rostesti cuvantul "mama" si buzele se lipesc.
Poate am fost neascultator si m-a indumat, am suparat-o si m-a iertat si i-am facut adesea probleme pe care le-a dat uitarii, tocmai din dragoste pentru un copil.
Astazi, pe chipul ei se zaresc urmele existentei mele, usoarele riduri aparute pe frunte, iar mama vesela si zglobie de alta data, creste odata cu mine, eu devenid mai nazdravan iar ea mai blanda si cu un suflet mai curat.
Nu i-am spus, cel mai probabil, niciodata cat de mult o iubesc, dar eu cred cu tarie ca ea simte acest lucru si ma iubeste neconditionat. Nu i-am marturisit niciodata ceea ce gandesc despre ea, poate din rusine sau din nestiinta, insa un lucru este cert, acela ca dragostea de mama nu se poate masura in cuvinte, scisori sau cadouri.
