Popa Tanda este o ilustrare a ideii morale ca omul sfinteste locul.
Prezinta in amanunt starea satului romanesc, modul de viata al satenilor dar si modalitatea prin care preotul Trandafir incearca sa-si construiasca o viata noua prin schimbarea mentalitatii consatenilor sai, se implica in viata lor si se staduieste sa schimbe acel colt uitat de lume.
Un conflict paralel se desfasoara in sufletul chinuit al preotului.
Toate aceste elemente confera nuvelei un caracter spontan, viu.
