ntr-această vreme, se ridica în piaţa Sf.
Gheorghe o podea din scânduri groase, având pe laturi împrejmuire de
lănteţi, iar într-o parte deschidere cu scară. Aici trebuia să se facă
moartea lui Mihai, fost mare ban al Craiovei, în văzul boierimii şi
norodului, ca toţi, fără osebire, să capete învăţătură de minte
ce păţeşte oricine cutează a schimba domnia cea legiuită spre
folosul său.
Mai mult de jumătate din târgoveţi,
bărbaţi, femei şi chiar copii, se adunaseră în piaţă, să vadă
spăimântătoarea privelişte. Era o mare de capete omeneşti care
se zbuciuma stând locului înghesuită, încât cele două sute de
seimeni puşi sub ascultarea ispravnicului Feodosiu abia izbutiră a-şi
face drum cu osânditul la mijloc, prin acea grămadă.
Când gâdele urcă pe eşafod, lumea
izbucni în strigăte de ură, ocărându-l şi huiduindu-l. Era un ţigan
mătăhălos, tuciuriu ca fundul ceaunului, cu capul chel şi trupul gol
pân-la brâu, lucind dezgustător în lumina asfinţitului.
