În opera literară , descrierea este un mod de expunere , care prezintă însușirile unui obiect , ale unei ființe , fenomen al naturii , unui peisaj , anotimp . O asemenea descriere este subiectivă , adică nu reflectă realitatea așa cum este , ci prin transfigurarea ei în mod creativ și în acord cu sentimentele celui care descrie . Deci , descrierea subiectivă este un text sau un fragment de text dat , care conturează un tablou de natură sau portretul unui personaj , printr-o seri de trăsături expresive , ce provoacă o reacție de tip emoțional cititorilor .
Poetul folosește descrierea întrucât poezia este un pastel . Ea trasează coordonatele geografice ale peisajului înfățișat prin intermediul reperelor temporale ( mezul zilei , asprimea iernei , primăvara ) și spațiale ( lanț de munți , văzduhul) , creează o atmosferă specifică timpurilor evocate . În această artă poetică , eul liric schițează fenomenele anotimpului de primăvară folosind procedee de expresivitate care conferă plasticitate limbajului , transpun bucuria scriitorului de a revela legătura afectivă dintre om și natură , permit multiple nuanțări ale ideilor poetice : epitete cromatice ( lanul lung și verde , nouri albi ) , comparații (precum un râu de munte ) , personificări ( văzduhul bubuiește ) , epitete în inversiune ( frumoasa primăvară , vesela fanfară ) etc. Imaginile artistice , predominat vizuale ( pământul dezmorțit ) , auditive ( c-un surd și tainic sunet ) și motorii : rotindu-se pe sus . Ele ne poartă într-un decor mirific , încântător și ne transpun cu nostalgie în trecutul bucuriei nemărginite , al jocului , al descoperirilor simple , spontane sau fundamentale .
Așadar, catrenele reprezintă descrierea subiectivă a unui anotimp pentru că surprinde însușirile definitorii ale toamnei , în acord cu starea sufletească a privitorului , și folosește procedee literare de o plasticitate accentuată .
