Prietenul meu cel mai bun
In general ma consider o persoana placuta, si cred ca am multi prieteni, pe care incerc sa ii ajut oricand apeleaza la mine. M-am intrebat de multe ori daca ei m-ar ajuta cand le-as cere ajutorul. O singura data am avut nevoie de ajutor, cand m-am imbolnavit de varsat de vant si acei prieteni pe care ii consideram "buni" nici macar nu mi-au raspuns la telefon.
Singurul care m-a ajutat cu materia ca sa nu raman in urma a fost Mihai.
M-a uimit foarte mult cand s-a oferit sa vina la mine asaca sa imi explice, dat fiind faptul ca este un copil foarte retras, care vorbeste putin si numia atunci cand este intrebat, dar care este de o inteligenta iesita din comun. In timpul "Meditatiilor" facute cu el am aflat si de ce. Mihai este un copil foarte sarac, mi-a explicat ca sta undeva la marginea orasului, mai are inca 7 frati, parintii sai lucreaza cu ziua si ca singura lor sursa de venit constanta sunt alocatiile lor.
Totodata am aflat si de ce a fost singurul care nu s-a temut sa vina la mine acasa. El facuse deja varsat de vant. O luase de la surioara lui mai mica, pe cand avea doar 6 ani. Mi-a povestit si cat de greu ii era atunci cand afara era frumos si soare, si el nu avea voie sa iasa in curte sa se joace, dar casa este mereu plina de copii si tot timpul este ceva de facut, asa ca nu a avut timp sa se plictiseasca
Dupa toata aceasta experienta cu boala, am vazut si eu cine imi sunt cu adevarat prietenii, si am invatat multe de la Mihai, in ciuda diferentelor sociale.
