omul de zap[ada
era o zii neagra si trista pentru mine , toti copii mau alungat si nu au vrut sa se joace si cu mine ma simteam singura si plictisita. cand mam dus sa ma plimb am vazut un loc feeric plin de zapada trista asa cum eram am inceput sa-mi fac un prieten preferat.am inceput sa construiesc sa construiesc si incet cu incet mi-am construit un prieten de zapada. mam jucat cu el toata ziua ori ce faceam el imi zambea vesel, el nu ma parasit a fost acolo mereu cand luam note rele , ma duceam la locul nostru si ii spuneam ofurile el imi zambea cea ce ma inveselea si pe mine. nu mai aveam nevoie de acei copii , parca deodata erau inutili , eu fugeam repede la omul meu de zapada el este un prieten loial si zambitor . de atunci el a ramas prietenul meu ne desparteam primavara si ne intalneam iar vara , el va ramane mereu prietenul meu
