Relaţia dintre om-natură este una tristă şi melancolică. Omul si natura sunt interconectate.
Acest fapt putem să-l concretizăm prin doina ,,Codrule, Codruţule,, de Lucian Blaga. Această scriere este o doină pentru ca este caracterizată printr-o diversitate de sentimente deosebit de puternice intre care dominant este dorul, căruia i se asociază jalea si durerea. În aceasta sunt exemplificate sentimentele omului faţă de codru prin versuri, ca de exemplu: ,,Ian desfă-ţi cărările, / Să-mi duc supărările”.
Autorul vorbește cu codrul, de parca codrul e prietenul sau, şii povestește tot cel doare.
Codrul ii este frate nu numai haiducului ci si îndrăgostitului al cărui suflet răvăşit îşi găsește alinarea in mijlocul naturii. O serie de patru vocative existente in primele doua versuri,dintre care doua sunt diminutive(“codruțule”,”dragatule”) sugerează tocmai legătura strânsa, intima dintre tânărul îndrăgostit si codru.
Această operă este o doina care mereu iți întreține sentimente si armonia din interiorul sufletului.
