Intr-o zi de iarna am plecat la sanius cu prietenii. Ne-am dus la un derdelus inald si putin abrupt. Saream unii peste altii si eu improscam pe toti cu bulgari de zapada. Mergind acasa am observat linga un copac mare , blin de zapada, o rindunica, abea abea vie. Avea aripa rupta, si rasufla foarte incet. Am luat-o repede si am fugit acasa. Mama cu bunica m-au ajutat sa ii punem aripioara ca intr-un "gips" , am hranito si i-am dat si apa de baut. Peste citeva zile era in forma maxima. Eu am decis s-o lasam pe iarna la noi in casa, desigur nu era un lucru intelept dar deja era tirziu sa se porneasca in tarile calte ( daca da un ger sau o ninsoare puternica?) ma gindii eu. Si deci asa mama a fost de acord. Cind a sosit primavara am eliberat-o ea si-a gasit rudele, prietenii si a zburat cu ei. Acum in fiecare seara vine sub fereastra mea si sta si se iuta inauntru. Cred ca am facut o fapta buna si sunt mindra de asta! Cam asa sper ca ti-a placut... Bafta
