Intr-o zi obisnuita de toamna m-am trezit speriata de racoarea diminetiisi am privit pe geam cu melancolie si tristete.O adiere usoara de vant mi-a adus un miros de toamna de roade bogate,de mere rosii si aurii si de struguri parfumati.O frunza mi-a btut in geam si sfioasa m-a facut sa il deschid.Privirea mi-a fost atrasa de tabloul viu colorat al naturii care imi incanta ochii si sufletul.frunzele copacilor cadeau neincetat si adunandu-se formau un covor multicolor.In curand citat(din Vasile Alecsandri)Toamna va pleca cu alai de frunze moarte sa colinde zarile.Dar totusi ea e cea mai frumoasa!
