Stau in camera mea si ma uit în ferestre. Conform calendarului spânzurat peste biroulmeu, este decembrie, prima lună de iarnă când zilele devin mai scurte şi întunericulvine mai devreme.
Fulgi de zăpadă mare cad din cer, . Unul câte unul, să se depun pe solul îngheţat, strat peste strat, similar cu un covor ţesut cu fir de argint. Albul loreste atât de curată şi ele strălucire ca diamantele sub lumina soarelui. Fiecare fulg deNea arata ca o petală de floare blând, albite de temperaturile congelate.
Natura este îmbrăcat în haine albe şi strălucitoare, ca o printesa care se pregăteştepentru o minge. Numele nostru printesa este iarna. Ea caută admiratori, oamenicapabili să o văd în toată splendoarea sa, pentru a admira si frumusetea ei de comori.
Fanii primul care se bucura de prezenţa ei sunt un grup de copii fericiti. Obrajii lor suntde culoare roşie datorită temperaturilor scăzute, dar ele nu par să se simtă la rece,pentru că au haine groase, beanies şi mănuşi. Sunt rulează peste nou strat de zăpadăproaspătă, râs şi strigând de bucurie, arunca bulgări de zăpadă la altul.
Am dat seama că a venit lumina a scăzut treptat, aproape imperceptibil până la asfinţit. Aproape că am uitat cum timpul zboara.
scuzati greselile...!!!!
