era o zi de tomana tarzie. ma uitam si admiram fiecare detaliu mic ale bogatiilor pe care le ducea toamna. toate acele detalii, "lacul linistit" "apa suna somnoroasa" soarele satrundea prin "crengile colapacilor" toate imi aminteau de poezia "freamat de codru" padurea cea ruginie se reflecta in apa cristalina care se invelea intr'o subtire esarfa de frunze, pamantul zbrumacit era atins de frunzele aprinze care dansau senzual in suietul vantului cel adormit si acestea pluteau ca niste barcute imi aminteau toate de poezie
