Din cer coboară parcă un alai de cari trași de o pereche semeață de reni cu zurgălăi ce suflă aburi reci pe nările-nghetate. Mii de steluțe albe de mătase însoțesc alaiul zgomotos, din care se desprinde mândră și frumoasa Iarnă, crăiasa Gerului și - a fulgilor de nea. Neliniștiți, zburdalnici și voioși, ei se aștearnă pe case, ulițe, copaci și oameni să-și tragă sufletul de-atâta drum. Ca-ntr-o clipită, Natura și-a schimbat veșmintele, din auriul roșiatic, în scumpe haine de argint.
Iar vântul cald, umed și trist s-a preschimbat deodată într-o suflare rece, aspră cu șuierat de viscol la ferestre. Copiii aleargă fericiți, cu fulgii pe năsuc și - obrajii înroșiți de Crivățul ce-anunță: 'Vuuu-vuuu! In noaptea aceasta minunată va sosi stăpâna noastră, Craiasa Zăpezii! Vuuu-vuuu!'
