E toamnă iar. Mă uit pe geam şi un soare, nu foarte prietenos, îmi face
cu mâna. Copacul din faţa casei pare puţin speriat de ce i s-a
întâmplat: toate frunzele i s-au îngălbenit şi au început să se aștearnă
pe jos. În bătaia firavă a vântului, pare că-şi tot învârte crengile în
stânga şi-n dreapta şi încearcă să-şi adune din frunze. Două păsărele,
care toată vara m-au trezit dis-de-dimineaţă cu ciripitul lor, se agită
foarte tare. Se pregătesc de drum lung, îşi fag bagajele să plece prin
străinătăţuri mai calde, în care să petreacă iarna. De ce oare se
grăbesc atât de tare? Poate pentru că n-or să mai găsească hrană sau o
să le fie frig. Dar mai bine mă îmbrac şi ies puţin la joacă.
Cu siguranţă vara va veni din nou!
