Răspuns :
Primii aniS-a născut pe data de 21 mai 1880 la București, în strada Țărani nr. 46[2], numele său fiind Ion Nae Theodorescu. Este fiul lui Nae Theodorescu și al Mariei Theodorescu. Între 1887 și 1891 a fost elev al Școlii primare „Petrache Poenaru”, sub îndrumarea primului său dascăl, Nicolae Abramescu. Între 1891 și 1896 urmează cursurile gimnaziului „Dimitrie Cantemir” și apoi pe cele ale liceului „Sfântul Sava” din București. De la vârsta de 11 ani, din cauza situației familiale, este nevoit să se întrețină singur, dând meditații.Anul 1896 este anul debutului său literar. La 30 iunie publică în ziarul „Liga Ortodoxă”, condus de Alexandru Macedonski, poezia „Tatăl meu”, semnată I.N. Theodorescu. La cenaclul lui Macedonski îl va cunoaste pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va rămâne prieten apropiat. Între 1897 și 1899 publică versuri și poeme în proză la „Revista Modernă” și „Viața nouă” pe care le semnează pentru prima oară cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Întrerupe studiile și se angajează, în urma unui examen de chimie, ca laborant la fabrica de zahăr Chitila.Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”. La scurt timp de la debut, Macedonski afirma despre tânărul poet:Tudor Arghezi, pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, (n. 21 mai 1880, București - d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din Argesis - vechiul nume alArgeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea în studiul consacrat operei poetului din Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale o altă explicație, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza. Arghezi este unul dintre autorii canonici din literatura română.A fost un admirator al simbolismului și a altor curente aparținătoare (cum ar fi Secesiunea vieneză) polemizând în articolele vremii cu George Panu de la Junimea' asupra atitudinii critice a celui din urmă privind Literatura modernistă.[4] La 19 ani a intrat la mănăstirea Cernica, unde a stat patru ani, până în anul 1904. În 1904, a publicat împreună cu Vasile Demetrius o revistă proprie, Linia Dreaptă, care a încetat să mai apară după doar cinci numere.[5] Arghezi, Gala Galaction și Demetrius au fost legați printr-o strânsă prietenie, cum reiese din mărturisirea fiicei lui Demetrius, artista și nuvelista Lucia Demetrius.[6]În romanele sale, poetul a mărturisit că nu era foarte atras de cariera de călugar, căci autorul ciclului Psalmilor era un eretic și nu un spirit mistic. A recurs la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. În romanul Cimitirul Buna Vestire a parodiat cu sarcasm lumea monahală.În 1905 a început un șir de călătorii în străinatate, deoarece la 30 ianuarie 1905 Constanța Zissu a dat naștere lui Eli Lotar, primul copil al lui Tudor Arghezi. Mama copilului, profesoară, a fost nevoită să-și ascundă maternitatea și să-și lase fiul la Paris, în grija unei doici. Îngrijorat, Arghezi s-a hotărât să plece la Paris unde a stat puțin timp, apoi s-a mutat la Fribourg, unde a scris poezii și a participat la cursurile Universității Fribourg, dar nu a fost mulțumit de puternicul accent catolic al acesteia. S-a mutat la Geneva, unde a scris poezii, a asistat la cursurile Universității și, ca să-și câstige existența, a lucrat în atelierul unui bijutier.[7]În acel timp, datorită criticismului său referitor la represiunea mișcării țărănești, a fost ținut sub supraveghere de autoritățile elvețiene.
Tudor Arghezi ( nume real - Ion Nae Theodorescu) este unul dintre cei mai valorosi scriitor al literaturii romane. S-a nascut la Bucuresti pe 21 mai 1880 si moare pe 14 iulie 1967.
Opera sa: Cuvinte potrivite, poezii (1927), Icoana de lemn, tablete (1929), Poarta neagră, tablete (1930), Flori de mucigai, poezii (1931), Cartea cu jucării, poezii (1931), Tablete din Țara de Kuty (1933), Ochii Maicii Domnului (1934), Cărticica de seară (1935), Versuri (1936), Lina, roman (1942), Eminescu, studiu critic (1943), Bilete de papagal (1946), Prisaca (1948), Cântare omului (1955), Frunze (1961), Silabe (1965), Noaptea (1967), O Furnică s.a. A scris, între altele, teatru, proză pamflete, precum și literatură pentru copii. Dupa spusele autorului, pseudonimul Arghezi provine de la Argesis, vechiul nume al raului Arges.
Studii. A fost absolventul liceului „Sfântul Sava” din București.
Debutul sau literar a fost in anul 1896, cand publică în ziarul „Liga Ortodoxă”, poezia „Tatăl meu”, semnată I.N. Theodorescu. Incepand cu aceasta data publica regulat poezii și poeme în proză la „Revista Modernă” și „Viața nouă” pe care le semnează pentru prima oară cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Incepand cu anul 1905 face o serie de calatorii in strainatate - Paris, Geneva, Italia.
In 1908 Tudor Arghezi revine in Romania. Incepe sa scrie pamflete politice și articole polemice. Tot in aceasta perioada devine un critic de artă valoros și a luat apărarea pictorului Stefan Luchian, acuzat de frauda.
Dupa izbucnirea primului razboi mondial scrie o serie de articole impotriva Partidului National Liberal, iar in perioada 1918-1919 este inchis impreuna cu alti ziaristi si scriitori la penitenciarul Văcărești, acuzat de trădare, deoarece colaborase cu autoritățile germane de ocupație.
Va impune în literatura română ca specie literară tableta. In 1943, apare pamfletul "Baroane", în care îl atacă pe ambasadorul german von Kilinger. Ziarul e imediat confiscat iar scriitorul v-a fi închis pentru un an la București și în lagărul de la Tg. Jiu.
In timpul comunismului, a scris o serie de poezii sociale pentru a se bune bine cu Ceausescu.
Tudor Arghezi moare in anul 1967, iar casa in care a trait devine muzeu.
Opera sa: Cuvinte potrivite, poezii (1927), Icoana de lemn, tablete (1929), Poarta neagră, tablete (1930), Flori de mucigai, poezii (1931), Cartea cu jucării, poezii (1931), Tablete din Țara de Kuty (1933), Ochii Maicii Domnului (1934), Cărticica de seară (1935), Versuri (1936), Lina, roman (1942), Eminescu, studiu critic (1943), Bilete de papagal (1946), Prisaca (1948), Cântare omului (1955), Frunze (1961), Silabe (1965), Noaptea (1967), O Furnică s.a. A scris, între altele, teatru, proză pamflete, precum și literatură pentru copii. Dupa spusele autorului, pseudonimul Arghezi provine de la Argesis, vechiul nume al raului Arges.
Studii. A fost absolventul liceului „Sfântul Sava” din București.
Debutul sau literar a fost in anul 1896, cand publică în ziarul „Liga Ortodoxă”, poezia „Tatăl meu”, semnată I.N. Theodorescu. Incepand cu aceasta data publica regulat poezii și poeme în proză la „Revista Modernă” și „Viața nouă” pe care le semnează pentru prima oară cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Incepand cu anul 1905 face o serie de calatorii in strainatate - Paris, Geneva, Italia.
In 1908 Tudor Arghezi revine in Romania. Incepe sa scrie pamflete politice și articole polemice. Tot in aceasta perioada devine un critic de artă valoros și a luat apărarea pictorului Stefan Luchian, acuzat de frauda.
Dupa izbucnirea primului razboi mondial scrie o serie de articole impotriva Partidului National Liberal, iar in perioada 1918-1919 este inchis impreuna cu alti ziaristi si scriitori la penitenciarul Văcărești, acuzat de trădare, deoarece colaborase cu autoritățile germane de ocupație.
Va impune în literatura română ca specie literară tableta. In 1943, apare pamfletul "Baroane", în care îl atacă pe ambasadorul german von Kilinger. Ziarul e imediat confiscat iar scriitorul v-a fi închis pentru un an la București și în lagărul de la Tg. Jiu.
In timpul comunismului, a scris o serie de poezii sociale pentru a se bune bine cu Ceausescu.
Tudor Arghezi moare in anul 1967, iar casa in care a trait devine muzeu.
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!