Faraonul
In istoria Egiptului Antic faraonul a reprezentat figura clasica a absolutismului monarhic.
Faraonul era considerat o incarnare a divinitatii pe pamant. Conducea teritoriul tarii in conformitate cu legile provenite de la zeita dreptatii Maat. Figura impunatoare a faraonului era peste tot prezenta datorita statuilor si statuetelor cel reprezentau. Conform unor reguli bine stabilite era mereu reprezentat stan pe tron. Pe cap avea diverse coroane in functie de ipostazele in care era redat: ca suveran purta mitra alba a Egiptului de Sus, cea rosie a Deltei sau pe cea unificata (adica coroana dubla). In momentul in care faraonul se identifica cu divinitatea coroana sa era compusa din coarne orizontale de berbec, mitra flancata de doua pene de strut, avand deasupra discul solar deasupra, purtand numele atef. Peruca, cobra divina protectoare de pe frunte, barba falsa si lunga, incovoiata si impletita erau de asemenea nelipsite. De obicei, faraonul era redat in forma clasica a zeului mortii Osiris. Vestimentatia era simpla constand dintr-o roba alba pana la genunchi sau o jupa pliata subtire cu cordon. In fata purta o fasie metalica cu pietre pretioase.
Odata cu urcarea pe tron faraonnul isi asuma cinci ,,nume regale''.
