A sosit iarna. Stelute argintii de zapada cad din cer. Pamantul s-a acoperit cu o mantie alba de zapada. Este un peisaj de vis.
Gerul naprasnic nu ne-a impiedicat pe mine si prietenii mei sa iesim la
sanius. Saniutele noastre se auzeau scartaimd pri omatul alb ca
laptele.
eu si prietenii mei incercam sa gasim un morcov, o palarie sau o
cratita veche,cativa taciuni negri si doua crengute uscate pentru omul
de zapada.Noi eram foarte bucurosi. toti aveam obraji rosii,ca para
focului.
Intre timp niste copii care se jucau si ei pe acolo au venit brusc si ne-au aruncat zapada pe fata.Toti eram foarte maniati , dar pana la urma
am gasit limba comuna si ne-am jucat si cu ei , caci si ei erau copii
care se distrau.
Asa sa sfarsit aceasta aventura , de care adesea isi amintesc prietenii.
