Parintii aripi protectoare ale copiilor
Asa cum pasarile isi apara pui sub aripile lor asa si oamenii isi apara copiii lor, chiar daca aripile oamenilor sunt doar metaforice.
Copiii se nasc neajutorati si pana la maturitate au nevoie de protectia parintilor. Acestia ii iubesc si-si apara copiii cum pot ei mai bine. Pericolele pot aparea de oriunde, chiar si noi intre noi ne putem face rau. De aceea pana la varsta discernamantului parintele il ocroteste si hotaraste ceea ce este bine pentru el. Chiar daca uneori nu suntem de acord cu unele masuri luate in ceea ce ne priveste, ei nu ne vor decat binele. Este posibil sa mai greseasca si ei, doar orice om greseste, nimeni nu este perfect. Invatam cat traim, si noi si parintii nostri. Singura diferenta dintre noi si ei sunt cativa ani de experienta in spate.
Protectia parintilor nu ar trebui sa fie insa prea stransa, copiii au si ei nevoie de propiile lor experiente. Un copil supra-protejat nu se va putea descurca niciodata singur in societate. Trebuie lasat sa invete sa-si asume greselile....copilul trebuie lasat sa-i cresca si lui aripi, ca mai tarziu sa poata sa-si ia zborul si sa ofere si el la randul lui protectie.
