In poezia Toamna , Octavian Goga descrie cu multa sensibilitate si
melancolie tabloul trist al sfarsitului de toamna .Poetul sufera
alaturi de puiul golas de ciocarlie , sufletul sau vriband adanc la
tristetea care acuprins natura.
Incet , incet atmasfera devine intunecata si apasatoare .
Imaginea padurii este deprimanta sub povara de plumb a norilor cenusii
. Pe campul pustiu , porumbul uscat "tremura" cuprins de frigul
toamnei . Nu se mai aud sonoritatile vesele ale verii , natura devine
mohorata , trista , pustiita
de frig si apasata de cenusiul norilor .
Dinspre miazanoapte , isi face aparitia vantul nemilos . Puterea lui
face sa fie smulsa cate o sindrila de pe sura .
Sub loviturile " vifornitei pagane " , nucii batrani devin
neputinciosi , iar pe cumpana fantanii ,, plange un pui de ciocarlie "
singur si trist , lipsit de ocrotirea mamei .
Auzind plansul puiului de coicarlie , poetul isi simte sufletul
cuprins de tristete
