Poezia "La mijloc de codru"este o inspiratie folclorica,dar dragostea fata de natura se imbina cu tema iubirii.La Mihai Eminescu,natura este martora iubirii implinite sau a suferintelor pricinuite de neimplinirea ei.Codrul simbolizeaza eternitatea naturii fata de fiinta umana trecatoare.El este un codru des,unde autorul ne relateaza vechimea si frumusetea lui.In mijlocul codrului,balta si luminisul impreuna cu podoaba trestiilor inalte,sunt unele din frumusetile naturii.In aceasta balta se reflecta frumusetile naturii :luna,stelele,pasarile calatoare cat si chipul iubitei.Iar spre sfarsitul poeziei poetul plaseaza chipul"dragei mele deasupra tuturor frumusetilor.
