Hei! Am nevoie urgent de traducerea unui text. Ma puteti ajuta,va rog...??!!

De la indemnurile de pe plaja „nu dati banii pe prostii, luati bomboane la copii!” s-a ajuns la reclame TV cu un efect hipnotizator asupra copiilor. Ceea ce pare doar un mijloc de a-i manipula pe parinti, de a-i determina sa cumpere sub presiunea rugamintilor copiilor, are un impact mare asupra dezvoltarii personalitatii micutilor privitori.
Un copil obisnuit din SUA vede 40.000 de reclame TV pe an. Fiecare american are un televizor in casa, iar 66% dintre copii au unul in camera lor. Un copil se uita aproximativ trei ore si jumatate la televizor si petrece alte trei ore la computer ori jucand anumite jocuri video, care sunt incadrate de reclame. Parintii cheltuiesc 15 miliarde de dolari pentru produse destinate copiilor si adolescentilor.
Sunt statistici americane, dar reflecta o situatie intalnita si la noi in tara. Copiii par sa fie „instigati“ sa-i lase pe parinti fara bani pentru ca ei sa-si poata consolida statutul in fata colegilor, prietenilor, celor de varsta lor. La cealalta extrema, solutia gasita de Suedia a fost de a interzice reclamele adresate copiilor sub 12 ani. Atentia acordata copiilor de industria publicitatii este legata si de schimbarile in atmosfera si rutina unei familii.
Membrii familiei sunt tot mai departati unii de ceilalti. Ambii parinti muncesc foarte mult, apeleaza la credite si devin dependenti de locul de munca. Ei au, de regula, un singur copil. Acesta nu beneficiaza de timp suficient cu parintii si nici de suportul fratilor si surorilor, care i-ar putea distrage atentia de la TV sau de la computer. Parintii resimt pe de-o parte sentimente de vinovatie pentru absenta lor din ceea ce ar trebui sa fie viata de familie si, pe de alta parte, doresc sa ofere copilului ceea ce ei nu au primit. Astfel se ajunge ca banii sa fie cheltuiti necontrolat pe orice vede copilul in reclame.
Copiii primesc mai multa putere, bani, beneficii decat oricand si cei care lucreaza in industria publicitatii stiu asta. Produsele care cu ani in urma erau destinate celor de 15-16 ani acum sunt folosite de cei care au 11-12 ani. Publicitarii numesc asta „age compression“. Ceea ce ar insemna ca in prezent copiii se dezvolta mult mai rapid si isi doresc privilegiile si produsele adolescentilor si adultilor. Iar pentru cei care promoveaza astfel de produse este important sa-si preia clientii cat de timpuriu posibil si sa-i mentina pe termen cat mai lung.
Primul pas ar fi scoaterea televizorului din camera copilului si plasarea lui intr-un spatiu comun. Iar cand copilul urmareste ceva la televizor, parintii ar fi bine sa fie prezenti pentru a intelege ce-l preocupa pe copil si a-i ghida timpul de relaxare. Rasplata pentru teme (desi n-ar trebui sa existe, temele sunt responsabilitatea lui) este bine sa nu insemne timp petrecut la computer sau jocuri video, ci timp petrecut cu familia. Comunicarea se invata, se exerseaza, nu se pretinde la varsta pubertatii.
Timpul petrecut in afara casei este placut, relaxant si duce la evitarea transformarii membrilor familiei in consumatori profesionisti de TV. Senzatiile placute, de relaxare, inducerea ideii de siguranta, de apartenenta, de iubire, de putere, toate sunt folosite pentru a vinde un produs. De fapt, toate acestea pot fi oferite doar de familie si nu de un produs ori de o suta de produse.